2011/04/25

,,Momente din viata mea"

Nici nu stiu cum a trecut timpul.Este greu sa va scriu pe acest blog ca draga mea bunica,cea care a fost pentru mine o statie de zbor de unde de fiecare data decolam impreuna cu ea si ma trezeam intr-un univers imaginar.Ea a fost persoana,pe langa mama mea,care m-a crescut de mic si a avut mereu grija de mine.De mic eram foarte atasat de ea si astazi cand am vazut ca draga mea bunica a fost inmormantata la cimitirul ,,Pacea" intr-un sicriu lucios,ca de regina,pe care mama l-a ales,s-a prabusit Universul peste mine.Am simtit din acel moment ca o parte din inima mea se duce undeva sus in ceruri si sunt sigur ca ea va avea grija de mine acolo de unde este.Este bine ca ea nu mai sufera si nu o mai doare nimic si este acum intr-un somn din care numai Iisus o va putea trezi.Am speranta ca intr-o zi o voi revedea si o voi strange in brate,iar ea imi va spune ca i-a fost dor de mine si ca nu o va mai durea nimic acum si pe viitor.Lacrimi au curs randuri-randuri pentru ea,lacrimi care si-au spus cuvantul.Acele lacrimi care,in speranta mea,se vor sterge candva.Imi cer mii de scuze ca alte articole nu au fost postate,dar au intervenit probleme in acest timp si a trebuit sa ma ocup de ele.De acum voi incerca sa fiu punctual.Cu aceasta ocazie vreau sa le multumesc cititorilor care intra pe acest blog,care citesc un articol si comenteaza pe marginea lui.Bunica a fost si va ramane un punct de sprijin si oricand voi avea nevoie de ajutor ma voi gandi la ea si la Dumnezeu care este sus in ceruri si ei vor avea grija de mine!As dori sa inchin o poezie semnata de Stefan Octavian Iosif in memoria ei care va ramane vesnica in inima noastra:

,,Cu părul nins, cu ochii mici
Şi calzi de duioşie,
Aieve parc-o văd aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.

Torcea, torcea, fus după fus,
Din zori şi până-n seară;
Cu furca-n brâu, cu gândul dus,
Era frumoasă de nespus
În portu-i de la ţară...

Căta la noi aşa de blând,
Senină şi tăcută;
Doar suspina din când în când
La amintirea vreunui gând
Din viaţa ei trecută.

De câte ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce mă cuprindea,
Asemuind-o-n mintea mea
Duminicii preasfinte..." (Bunica de St. O.Iosif) 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu