Bucovina straveche si noua
,, Plai cu flori"2011/06/07
2011/05/11
,,Anunt Important"
As dori sa anunt ca am foarte multe carti de vanzare!Cine doreste carti de istorie,arta,limba romana si asa mai departe ma poate contacta pe adresa de mess: ingeras_emi97@yahoo.com. Astept cu placere cereri.Doresc sa vand carti necesare pentru cultura poporului roman la preturi mici cu dorinta sa imbogatesc cunostiinta poporului roman.Dintre autorii pe care i am pot mentiona pe:Titu Maiorescu,Nicolae Iorga,Hadrian Daicoviciu,Nicolae Balcescu,Ion Neculce,Liviu Rebreanu,Academia Romana,A.Stepanov etc.Dintre titluri pot mentiona:,,Rascoala", ,,Istoria Romanilor vol IX Unificatorii", ,,Critice vol I-II", ,,Dacii", ,,Romanii supt Mihai-Voda Viteazul", ,,Letopisetul Tarii Moldovei" ,,Gramatica limbii romane vol I-II" aparute in 1966 sub egida Academiei Romane.Acestea sunt doar cateva titluri mai importante.Va asteapta multe altele!
2011/05/01
,,Studii si cercetari asupra ,,Istoriei limbii romane" vol I-Al.Rosetti I
![]() |
| acad.C.Daicoviciu |
1) ,,Studii si cercetari de istorie veche"-Constantin Daicoviciu
Dacia era un teritoriu bogat datorita minelor de aur si de sare existente acolo si care au fost exploatate in vremea lui Traian.In timpul lui Septimius Sever exploatarea agricola,a vitelor si lemnului devin principala preocupare, ,,trec pe primul plan".(Al.Rosetti)
2) ,,Viata economica a Daciei romane"-Victor Christescu
Civilizatia romana se raspandeste la N-Dunarii datorita comerciantilor care,inca dinainte de cucerirea lui Traian(50-150 d.e.n.),patrund in teriotriul nord Dunarean ca niste ,,pionieri"(Al.Rosetti).Dupa cucerirea Daciei,pe teritoriile Moldovei si Tarii Romanesti apar mici stabilimente romane,provincia romanizata adunandu-se in Oltenia,Banat si Ardeal.Vechi stabilimente romane au fost descoperite la Barbosi,Sendreni si Poiana din cauza faptului ca orasele romane s-au cladit numai in Dacia romanizata.
Dupa cucerire,Dacia Felix a inceput sa fie colonizata de colonisti veniti din Asia Mica,ei vorbind limba latina,dar fiind de origini diferite.Cunoasterea limbii latine era necesara pentru raporturile in administratie,dar si ca mijloc de comunicare.Limba latina,devine deci o necesitate printre daci,raspandirea fiind pe o scara larga pentru a fi un mijloc de comunicare pentru cei de origini si limbi diferite.Dacia devine complet romanizata in 150 d.e.n.(in 212 e.n. cand se emite ,,Constitutio Antoniniana" de catre imparatul Caracalla prin care toti dacii,din Imperiu,primeau cetatenia romana).,,Limbile care existau pana atunci,nu dispar ci acei oameni invata limba cuceritorilor."(Al.Rosetti)
![]() |
| acad.Al.Rosetti |
Orientarea teritoriala a Daciei catre vest a facut ca noua provincie sa ramana in contact cu provinciile occidentale,primind alte ,,inovatii lexicale"; cea mai importanta fiind Dunarea,unde la Viminacium era ,,punctul de intretaiere" a drumului comercial ce unea apusul si rasaritul.O alta cale unea Italia,prin Brindisi si Durazzo,cu Via Egnatia,marea ,,artera" care ducea la Salonic.Orientarea catre apus a comertului,faptul ca,din punct de vedere vamal,Dacia era in circumscriptia Ilyricului,asezarea in Dacia a numerosilor colonisti veniti din Dalmatia,ne fac sa intelegem asemenarile dintre romana si dialectele italiene.Romana face parte din grupul lingvistic impreuna cu albaneza,dalmata si dialectele italiene.Printre trasatrui amintesc:pastrarea U latin in romana; rom.furca;conservarea surditatii ocluzivelor p,t,k si a fricativei s:rom. capastru; si in romana o serie de expresii precum cuvintele ce nu mai apar in celelalte limbi romanice.
Crestinismul patrunde in Dacia sub forma latina.Cultul crestin nu se produce direct in secolul IV,ci inainte de acest secol,crestinismul se infiltrase prin colonistii orientali.Obiectele de cult apartin populatiei ramase in Dacia dupa retragere.
Dupa parasirea oficiala a Daciei de catre imparatul Aurelian in 271-275 si creearea noilor provincii:Dacia Ripensis si Dacia Mediteraneea viata romana a continuat in Dacia romanizata,dar sub aspect mai modest.Dacia Aureliana a ramas in contact cu provinciile occidentale ale Imperiului Roman,dar printr-o impartire administrativa acele legaturi s-au rupt.In 379 sub Gratian,diocezele Daciei si Macedoniei impreuna cu Dalmatia de sud sunt cedate imperiului de Orient,iar Ilyria ramane in Italia.Panoniile formeaza in 424-437 apoi sub imparatul Justinian(527-565),arhiepiscopia Justinianei Prime.In timpul imparatului Heraclius(610-641),pentru prima data greaca inlocuieste latina ca limba oficiala in Imperiul de Orient.
Inca din secolul III d.e.n.,Roma devine inapta sa mai ofere alte inovatii lexicale teritoriilor mai indepartate.Astfel se explica cuvintele care nu mai patrund in Dacia:aviaticus,carruca;
Gustav Grober a sustinut in 1884 ca diferentele dintre limbile romanice s-ar explica prin datele succesive de romanizare a provinciei.Contactul cu lumea romanica apuseana s-a mentinut prin legaturi carturaresti sau religioase,pana in secolul VIII.Pana la aceasta data,latina este limba oficiala in Dacia si Moesia
SCHEMA I
LATINA-PROTO-ROMANICA-PROTO-ROMANICA DE SUD-SARDA,LUCANEZA,SICILIANA-PROTO-ROMANICA CONTINENTALA-PROTO-ROMANICA DE EST-PROTO-ROMANICA BALCANICA-PROTO-DALMATA,PROTO-ROMANA-ALBANEZA,VEGLIOTA-DIALECTE ROMANESTI;
Miscarile pastorilor,care aveau latina ca limba materna trebuie tinute in seama.Transhumantii deosebiti de nomazi,care nu au locuri fixe pentru iernat,pe cand miscarea transhumanta e bazata pe locuri fixe.Prezenta acestei populatii constituia un element important pentru istoria limbii latine dunarene,dat fiind si numarul mare de migratori.
BIBLIOGRAFIE:
,,Istoria limbii romane"-acad.Alexandru Rosetti 1984 Ed. Academiei Socialiste Romane
,,Letopisetul Rumanilor" I
PREDOSLOVIE
Judecandu dupa mintea mea aicea,zic ca romanii fostu un poporu maretu,cu oamenii viteazu cari luptatu cu ungurii si cu lesii pentru neatarnare.Multu luptatu si cu turcu cari ira popor temutu de totu poporu fiindca ira duru fortu si distrugu totu in cale.Aicea,vitejii ai Tarii Rumanesti au fostu o bariera pentru turcu cari venitu sa prade pamantu rumanilor,un pamant cari cu mana rumanilor infloritu si crescutu asa frumosu.Supt acestia voievozii(cari era numele conducatorilor rumanilor),cari varsariu sange pentru aicelu pamantu cari sa nu cadu prada la turcu,nici la unguru care avu momantu fortu grele si ceri la noi ajutoru,iara noi datu ajutoru ungurului impotriva lesilor si turculu si mai apoi datu ajutoru si lesilor si facutu pace cu ei pentru ajutoru si de la ei.Dara conducatorii lesilor trasu pe noiu pe sfoara si pacalitu pe noiu ca oferu ajutoru.Dara in realitate nimic.Ofera doara o oaste aicea,dar mai multu ba.Asa suferitu rumanii din cauza lu unguru cari era nerecunoscatoru pantru ajutoru datu loru si lesii care erau vicleniu din firea.Multu voievodu batutu cu turcu si de multe ori distrugu.
| Monastirea Cozia-odihna de veci a lui Mirchea |
CAPUL I:VIATA SI PAMANTU ORI ROBIE SI MOARTE
Aicea,incepu eu a enumara voievozii cari fostu puternicu si viteazu in fata unguru,lesului si turcului.
![]() |
| Mirchea cel Mare |
| Baiazid I Fulgeru |
MIRCHEA CEL MARE traitu multu anu.Traitu elu din 1386 pan-n 1417,31 ianuarie,meseta dinii.El fostu un voievodu,cum spune cronica lu Leunchlavius,cronicaru turcu:,,cel mai viteaz si mai ager dintre principii crestini",aparatoru bisericu ortodoxu,mare ctitoru de monastiri,bunu comandantu militaru si fortu ageru crestinu.La inceputu domnia lui,intra in Tara Cavarnu si ajutu pe despotu acela Ivanco sa batu pa turcu,inu 1388.De Ivanco nu su mai stie dupu luptu.Oru muritu elu in luptu,oru fostu luatu prizonier la turcu.La aistea nu ma mai bagu pentru lasatu pa altu sa vorbescu despre aistu subiectu.Mirchea infrangandu atunciu pe turcu si lipitu Tara Cavarnu de Tara Rumaneasca.Atuncea Tara Rumaneasca se face fortu mare,iara Mirchea fostu fortu bucurosu de aista isbanda.Mirchea sprijinu dupu aceaia bisericu ortodoxu cu banu forte multu si multu altu,stabilitu dregatoru,emitu multu actu,ctitoru bisericu si stabilitu aicea ordinea.Scrie eu acuma in continuarea titulatura care avu Mirchea cel Mare:,,Eu,cel in Hristos Dumnezeu binecredinciosul si binecinstitorul si de Hristos iubitorul si singur stapanitorul,Io Mircea mare voevod si domn,din mila lui Dumnezeu si cu darul lui Dumnezeu stapanind si domnind peste toata tara Ungro-Vlahiei si a partilor de peste munti,inca si catre partile tataresti si Amlasului si Fagarasului,herteg si domn al Banatului Severinului si pe amandoua partile pe toata Podunavia,inca si pana la Marea cea Mare si stapanitor al cetatii Darstorului."
![]() |
| Batalia de la Koscovopolje |
![]() |
| Cneazul Lazar |
Dupa aceaia incheiu tratatu cu Tara Leseasca in 1389 cu ajutoru lu domnu Tarii Moldaviei,Petru I Musatu,la Radomu tratatu de alianta:,,Si acelasi domn Vladislavu,regele,la cererea noastra,trebuie si va fi dator sa ne ajute impotriva lui Sigismund,regele Ungariei,si a supusilor lui prin toata puterea si mijloacele lui,iar impotriva altor dusmani de-ai nostri ne va ajuta ca prieten,dupa bunul plac al liberei lui intelegeri."Totu in aceaia an,Mirchea ajutu pa cneazu sarbului,Lazaru sa bata pe turcu,dara Lazaru moaru in luptu,iara Mirchea fugu de la Koscovopolje,locu bataliu.Apoiu in 1392-1393 turcu venitu cu mare sultanu si pradu o treime din Tara Rumaneasca,iara tara sufaru si perdu multa bogatie la turcu.Dara Mirchea inchindu tratatu cu Sighismundu de Luchemburgu,regelu Ungaru, la 7 Martie 1395, cari iaste primu tratatu antiotmanu:,,Noi,Mircea voievodul Tarii Romanesti,duce al Fagarasului si ban al Severinului,facem cunoscut ca,domnul Sigismund,rege al Ungariei,a aratat fata de noi osebita bunavointa a Majestatii Sale de cand ne-a cunoscut cu prielnicul si prietenosul sau sprijin si ne-a dat noua de la sine si cu toata milostivirea,dragostea sa si ne-a ajutat mai ales impotriva acelor cumpliti si neimpacati dusmani ai nostri,turcii[...].Atunci cand si de cate ori de-acum inainte domnul regele,va merge cu ostirea sa,el insusi impotriva turcilor pomeniti sau impotriva oricaror altora ce tin cu ei,tunci sa fim tinuti si datori a merge cu dansul." Mirchea luau revansu si batutu pe falosu sultanu,Baiazidu I Ildaram la Rovine,locu fortu mlastinosu.Cum putu Mirchea batu pe mare sultanu Baiazidu?Turcu nu stiu a lupu pe terenul fortu mocirlatu si iaste batutu de oastea lui Mirchea in octomvrie 1395.Spunu cronicum bulgaru desprea acea bataliu:,,[...] si lanci nenumarate s-au frant atunci si multimea sagetilor a fost nenumarata incat vazduhul nu se mai putea vedea de desimea lor...raul acela curgea rosu din sangele ce iesea din multimea trupurilor cazute."Veni dupu 1 anu de la Rovinu,o cruciadu de la Nicopolu.Aicea voi explica aista termen de ,,cruciadu".,,Cruciadu" iaste acelu cuvantu cari desemnatu acelu bataliu cari purtatu voivozii Tarilor Rumanesti cu turcu.Pentru prima datu se audu de acelu cuvantu de ,,cruciadu".Cruciadu de la Nicopolu vinu inu 1396 la 26 septemvrie si participatu fortu multu poporu,inclusivu oastea rumaneasca a lu Mirchea.Aista cruciatii se intalnescu cu turcu la Nicopolu si incepu crestinu sa alcatuiasca o strategie ca sa batu pe turcu.Si Mirchea intervenindu,dorescu sa incepu elu primu atacul.Dara ducele Burgundu,fortu falosu din firea,impiedicu acelu atacu si se punu pe pozitu el si cavaleru burgundu ca sa atacu pe turcu primu.Sighismundu acceptu si se punu in spate.Cavaleru burgundu se ducu cu varteju spre turcu cu sulitelu inaintu.Dara turcu strategicu din firea,se da la o partu si atragu in capcanu pe burgundu.Iara acelu ducelu iaste casapitu in luptu si muritu.Ceilaltu speriatu fortu taru si fugitu,crestinu fiindu infrantu de turcu.Din pacatu,Mirchea avutu aceaia experientu sa bata pe turcu,dara aceaia nu putu fi valorificatu.Aceaia puteru alu Mirchea venitu candu se amesecu in tronul Imperiului Otman si sustinutu pe ceilalti sultanu.
| Timur Lenk |
Dupu bataliu de la Hankaru din 1402,Baiazidu fostu infrantu de Timuru Lenku(Schiopul) si muritu acela maiu tarziu in cutiu lui.Iara apoi venitu,ca sultanu,Mahomend cari venitu in Tara Rumaneasca si obligatu pe Mirchea sa platitu tributu.Mahomede infrantu pe Mirchea si luau Tara Cavarnu.Pe urma Mirchea adormitu la ctitoriu lui,Monastirea Cozia,la 31 ianuarie 1417 meseta dinii.
,,Istoricul Zilei"-1 Mai
,,Izvor Istoric:Diodor din Sicilia-,,Biblioteca Istorica" III
..,,Ajungand ostirea lui Lysimachos in puterea thracilor,acestia s-au strans la un loc,alergand in numar foarte mare,si au cerut sa le fie dat pe mana regele prizonier ca sa-l pedepseasca.Caci,spuneau ei,cei care luasera parte la primejdii trebuie sa aiba dreptul de a chibzui asupra felului de a fi tratati cei prinsi.Dromichaites a fost impotriva pedepsirii regelui si-i lamuri pe ostasi ca este bine sa-l crute pe barbatul acesta.Daca l-ar omori pe Lysimachos,a spus el,alti regi au sa-i ia domnia si se poate ca regii acestia sa fie mult mai de temut decat inaintasul lor.Dar crutandu-l,acesta[...]are sa le fie recunoscator thracilor."
(Diodor din Sicilia-,,Biblioteca Istorica")
Comentariu:
Diodor spune in continuare ca Dromihete i-a invitat pe regele thrac si si pe apropiatii sai la un ospat,pregatindu-le masa cu fastul obisnuit la curtile elenistice.El insusi ,impreuna cu fruntasii geti,mincau din vase simple mincaruri saracacioase iar vinul il beau din cupe de lemn si cornuri de vita(Diodor spune"precum era obiceiul la geti").Lasindu-l pe Lisimah sa se patrunda de deosebirea dintre cele doua mese si implicit cele doua civilizatii ,regele get l-a mustrat apoi parinteste pentru ca si-a parasit curtea sa stralucita si regatul sau bogat pentru a duce razboi impotriva unor oameni saraci si simpli.Lisimah ,recunoscindu-si greseala ,este lasat liber,Dromihete primind inapoi cetatile pierdute mai inainte.Pausanias adauga ,ca de nevoie ,Lisimah si-a dat fiica in casatorie dupa regele get.Cert este ca Dromihete victorios dar neincrezator in trainicia victoriei ,reuseste ,printr-un amestec de forta si abilitate sa smulga adeversarului o pace mai mult decit favorabila,pace intarita printr-o casatorie dinastica.2011/04/30
,,Istoricul Zilei"-30 Aprilie
30 aprilie 1789 - George Washington a devenit primul preşedinte al Statelor Unite ale Americii.
30 aprilie-1893 - S–a născut Joachim von Ribbentrop, ministrul nazist al afacerilor externe
30 apilie-1897- Mihail Sadoveanu a debutat in ziarul umoristic „Dracul" din Bucuresti
30 aprilie 1945- a murit Adolf Hitler, dictatorul nazist al Germaniei. Hitler, lider al Partidului Naţional-Socialist German, cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducător absolut („Führer”) al Germaniei, a fost unul dintre cei mai cruzi dictatori din istoria omenirii. Ajuns la putere în 1933, liderul mişcării naziste a dus o politică de pregătire şi de declanşare a celui de Al Doilea Război Mondial, precum şi de punere în aplicare a unui plan de exterminare în masă a evreilor şi de lichidare a adversarilor politici.
30 aprilie-1844- Alexandru Ioan Cuza s-a casatorit cu Elena Rosetti-Solescu, fiica cea mare a postelnicului Iordache Rosetti si a Catincai Rosetti, nascuta Sturdza. Cu acest prilej, Cuza a refuzat sa primeasca tiganii robi trecuti in lista dotala a sotiei, fiind astfel primii care au acceptat hotararea Adunarii Obstesti din 31 ianuarie 1844 de dezrobire a tiganilor
30 aprilie-1893 - S–a născut Joachim von Ribbentrop, ministrul nazist al afacerilor externe
30 apilie-1897- Mihail Sadoveanu a debutat in ziarul umoristic „Dracul" din Bucuresti
,,Istoricul Zilei"-29 Aprilie
29 aprilie-1879 - S-a născut Grigore Pişculescu preot şi scriitor, sub pseudonimul Gala Galaction, care a scris "Papucii lui Mahmud", "Roxana", "Bisericuţa din Răzoare" .
29 aprilie- 1893 - S-a nascut Harold Clayton Urey, chimist american, Laureat al Premiului Nobel pentru Chimie in 1934.
29 aprilie-1918 - A murit dramaturgul, oratorul şi omul politic Barbu Ştefănescu Delavrancea, autor al dramelor "Apus de soare", "Viforul "şi "Luceafărul".
29 aprilie- 1933 – A decedat Konstantinos Petrou Kavafis, unul dintre cei mai reprezentativi poeti greci din epoca moderna.
29 aprilie-1918 - A murit dramaturgul, oratorul şi omul politic Barbu Ştefănescu Delavrancea, autor al dramelor "Apus de soare", "Viforul "şi "Luceafărul".
29 aprilie- 1933 – A decedat Konstantinos Petrou Kavafis, unul dintre cei mai reprezentativi poeti greci din epoca moderna.
29 aprilie 1945 - Adolf Hitler si Eva Braun se casatoresc.
,,Izvor Istoric:Strabon-,,Geographia" II
Prin tara lor curge raul Marisos,care se varsa in Danubios.Pe acesta isi faceau romanii aprovizionarile pentru razboi.Ei numeau Danubius partea superioara a fluviului si cea dinspre izvoare pana la cataracte.Tinuturile de aici se afla,in cea mai mare parte,in stapanirea dacilor.Partea inferioara a fluviului,pana la Pontos,de-a lungul careia traiesc getii,ei o numesc Istros.Dacii au aceeasi limba ca getii.Acestia sunt mai bine cunoscuti de helleni,deoarece se muta des de o parte si de alta a Istrosului si totodata multumita faptului ca s-au amestecat cu thracii si cu mysii."
,,Boarebistas,barbat get,luand conducerea neamului sau,a ridicat pe oamenii acestia ticalositi de nesfarsite razboaie si i-a indreptat prin abstinenta,sobrietate si ascultare de porunci,asa incat in cativa ani a intemeiat o mare stapanire si a supus getilor cea mai mare parte a populatiilor vecine;ba a ajuns sa fie temut chiar si de romani."
(Strabon-,,Geographia")
2011/04/29
,,Izvor Istoric:Herodot-,,Istorii" I
,,Dupa indieni,semintia tracilor este cea mai numeroasa.Ei poarta multe nume,fiecare dupa tinutul in care locuieste,dar toti au,in toate,obiceiuri asemanatoare."
XCIV:Iata in ce chip se socot ei nemuritori:credinta lor este ca ei nu mor,ci ca cel care piere se duce la Zamolxis-divinitatea lor-pe care unii il cred acelasi cu Gebeleizis.Tot in al cincelea an arunca sortii,si intotdeauna pe acel dintre ei pe care cade sortul il trimit solie la Zamolxis,incredintandu-l de fiecare data toate nevoile lor.Trimiterea solului se face astfel:cativa dintre ei,asezandu-se la rand,tin cu varful in sus trei sulite,iar altii,apucandu-l de maini si de picioare pe cel trimis la Zamolxis il leagana de cateva ori si apoi facandu-i vant,il arunca in sus peste varfurile sulitelor.Daca in cadere,omul moare strapuns,raman incredintati ca zeul le este binevoitor;daca nu moare,atunci il invinuiesc pe sol,numindu-l ca este un om rau;dupa ce arunca vina pe el,trimit pe altul.Tot ce au cerut ii spun solului cat mai e in viata.Cand tuna si fulgera,tracii trag cu sagetile in sus,spre cer,si isi ameninta zeul,caci ei nu recunosc vreun zeu in afara de al lor."
(Herodot-,,Istorii")
,,Rugaminti si Anunturi"
Imi cer scuze din nou ca nu am mai postat pe blog alte articole.Au intervenit mai multe piedici dintre care si aceea care a fost mentionata in articolul trecut.De fapt,acel moment a fost ,,punctul culminant"care a inglobat toate problemele de pana acum.Toate celelalte probleme s-au dus ,,la adapostul"acesteia si au format ,,un fel de sfera",un fel de ,,ghem" foarte incalcit din care nu mai puteam iesi.Este bine ca totul a trecut,dar urmele raman.Nu avem cum sa ne schimbam soarta.Asta este viata dragilor!Si asta nu doar in Romania,ci in toata lumea,pe toata suprafata pamantului.Sunt bucuros ca sunt astazi aici,in fata calculatorului,si va mai ofer inca un articol,care sa ajunga la inima.De data asta,fac un anunt oficial!Incepand de astazi,voi incepe o serie lunga de articole cu ,,Izvoare Istorice" care atesta unele evenimente,catalogheaza unele personaje etc.De asemenea,pe langa aceste izvoare,voi ,,ridica"alte articole care vor vorbi de unele personaje marcante in Istoria Romanilor,faptele pe care le-au savarsit ei,de a lungul vietii.In plus voi incepe o alta serie de articole in care voi prezenta data la care ne aflam,in alti ani trecuti.(de exemplu:31 ianuarie=data la care ne aflam;apoi voi prezenta evenimente din intreaga Istorie a Romanilor din fiecare an semnificativ).Sper sa fie ceva ce o sa va placa si ,sigur va vor folosi la scoala sau oriunde altundeva.Si chiar de astazi voi incepe.
2011/04/25
,,Momente din viata mea"
Nici nu stiu cum a trecut timpul.Este greu sa va scriu pe acest blog ca draga mea bunica,cea care a fost pentru mine o statie de zbor de unde de fiecare data decolam impreuna cu ea si ma trezeam intr-un univers imaginar.Ea a fost persoana,pe langa mama mea,care m-a crescut de mic si a avut mereu grija de mine.De mic eram foarte atasat de ea si astazi cand am vazut ca draga mea bunica a fost inmormantata la cimitirul ,,Pacea" intr-un sicriu lucios,ca de regina,pe care mama l-a ales,s-a prabusit Universul peste mine.Am simtit din acel moment ca o parte din inima mea se duce undeva sus in ceruri si sunt sigur ca ea va avea grija de mine acolo de unde este.Este bine ca ea nu mai sufera si nu o mai doare nimic si este acum intr-un somn din care numai Iisus o va putea trezi.Am speranta ca intr-o zi o voi revedea si o voi strange in brate,iar ea imi va spune ca i-a fost dor de mine si ca nu o va mai durea nimic acum si pe viitor.Lacrimi au curs randuri-randuri pentru ea,lacrimi care si-au spus cuvantul.Acele lacrimi care,in speranta mea,se vor sterge candva.Imi cer mii de scuze ca alte articole nu au fost postate,dar au intervenit probleme in acest timp si a trebuit sa ma ocup de ele.De acum voi incerca sa fiu punctual.Cu aceasta ocazie vreau sa le multumesc cititorilor care intra pe acest blog,care citesc un articol si comenteaza pe marginea lui.Bunica a fost si va ramane un punct de sprijin si oricand voi avea nevoie de ajutor ma voi gandi la ea si la Dumnezeu care este sus in ceruri si ei vor avea grija de mine!As dori sa inchin o poezie semnata de Stefan Octavian Iosif in memoria ei care va ramane vesnica in inima noastra:
,,Cu părul nins, cu ochii mici
Şi calzi de duioşie,
Aieve parc-o văd aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.
Torcea, torcea, fus după fus,
Din zori şi până-n seară;
Cu furca-n brâu, cu gândul dus,
Era frumoasă de nespus
În portu-i de la ţară...
Căta la noi aşa de blând,
Senină şi tăcută;
Doar suspina din când în când
La amintirea vreunui gând
Din viaţa ei trecută.
De câte ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce mă cuprindea,
Asemuind-o-n mintea mea
Duminicii preasfinte..." (Bunica de St. O.Iosif)
,,Cu părul nins, cu ochii miciŞi calzi de duioşie,
Aieve parc-o văd aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.
Torcea, torcea, fus după fus,
Din zori şi până-n seară;
Cu furca-n brâu, cu gândul dus,
Era frumoasă de nespus
În portu-i de la ţară...
Căta la noi aşa de blând,
Senină şi tăcută;
Doar suspina din când în când
La amintirea vreunui gând
Din viaţa ei trecută.
De câte ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce mă cuprindea,
Asemuind-o-n mintea mea
Duminicii preasfinte..." (Bunica de St. O.Iosif)
2011/04/10
,,Capitolul III:Decebalus,un nou ,,Burebista" "-Partea XII
Decebal (inițial purta numele Diurpaneus), a fost un rege dac care a domnit între anii 87-106.
Regele Decebal a avut mai multe războaie cu romanii, care îi vor recunoaște abilitățile militare și politice. La începutul secolului III, la aproape 150 de ani de la afirmarea lui Decebal, istoricul roman Dio Cassius făcea regelui dac următorul portret elogios:
,,Era foarte priceput în ale războiului și iscusit la faptă, știind să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe dușman și a se retrage la timp. Abil în a întinde curse, era viteaz în luptă, știind a se folosi cu dibăcie de o victorie și a scăpa cu bine dintr-o înfrângere, pentru care lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor."
Pe un vas funerar descoperit la Sarmizegetusa Regia se poate citi textul: DECEBALVS PER SCORILO. Unele interpretări îl consideră în limba dacă, posibilul sens fiind de Decebal fiul lui Scorilo, altele în latină, traducerea fiind Decebal prin Scorilo.
Încă din primul an de domnie, din anul 87, Decebal este confruntat cu o situație dificilă. Roma organizează prima campanie în inima Daciei. Împăratul Domițian, pentru a-l pedepsi pe Decebal, trimite o armată comandată de prefectul Gărzii Pretoriene, Cornelius Fuscus, să treacă Dunărea. Într-un defileu carpatic, Decebal atrage forțele romane într-o cursă. Comandantul roman cade în luptă, iar Decebal duce în Munții Orăștiei prada de război: prizonieri, trofee și stindardul legiunii a V-a. Marea bătălie are loc la Tapae.
La un an de la victorie, în 88, o armată romană condusă de Tettius Iulianus atacă din nou regatul lui Decebal, pătrunzând în Dacia prin Banat. Decebal așteaptă în defilelul de la Tapae. Confruntarea se încheie cu victoria romană. Deși înfrânt de romani, din cauza dificultăților întâmpinate de armatele imperiale în Pannonia în lupta cu quazii și marcomanii, care-l sprijiniseră pe regele dac, Decebal încheie o pace avantajoasă cu împăratul Domițian în anul 89. Decebal era numit client al Romei, iar regatul său, regat clientelar, primea meșteri constructori, instructori militari etc.
În schimbul unor subvenții în bani și ingineri, Decebal se recunoaște rege clientelar al Romei și continuă, în următorii 12 ani de pace, să-și consolideze puterea și statul. Procesul de centralizare a statului dac este accelerat, armata este echipată și instruită. Se inițiază un vast program de construcții civile și militare, îndeosebi în regiunea Munților Orăștie. Încearcă să stabilească relații cu popoare și state inamice Romei.
În ciuda rezistenței, cetatea este cucerită și distrusă din temelii. Decebal, împreună cu câteva căpetenii, reușește să părăsească cetatea încercând să continue rezistența împotriva romanilor în interiorul țării. Este urmărit de cavaleria romană și pentru a nu cădea viu în mâinile dușmanului, Decebal s-a sinucis, ceea ce este atestat de stela funerară de la Grammeni a lui Tiberius Claudius Maximus, exploratorul care a adus împăratului Traian capul și mâna dreaptă a lui Decebal, la Ranisstorum.
| Statuia lui Decebalus |
Statul centralizat dac s-a aflat la apogeul puterii sale sub regele Decebal. Deși mai restrâns ca arie geografică decât teritoriul stăpânit de regele Burebista (82-44 î.Hr.) - cuprinzând Transilvania, Banatul, Oltenia, centrul și sudul Moldovei, noul stat era mai puternic și mai bine organizat. Limitele statului dac in timpul lui Burebista (82-44 î.Hr.) au fost: în nord, Carpații Păduroși; în est, Pontul Euxin; în sud, munții Haemus (Munții Balcani); în vest, Dunărea Mijlocie. Progresele înregistrate în acest timp de societatea dacică erau multiple și importante: o populație numeroasă și grupată în jurul multor davae în care pulsa o vie activitate economică, legături comerciale cu lumea greco-romană, o cultură înfloritoare cu puternice elemente originale.
Regele Decebal a avut mai multe războaie cu romanii, care îi vor recunoaște abilitățile militare și politice. La începutul secolului III, la aproape 150 de ani de la afirmarea lui Decebal, istoricul roman Dio Cassius făcea regelui dac următorul portret elogios:
,,Era foarte priceput în ale războiului și iscusit la faptă, știind să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe dușman și a se retrage la timp. Abil în a întinde curse, era viteaz în luptă, știind a se folosi cu dibăcie de o victorie și a scăpa cu bine dintr-o înfrângere, pentru care lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor."
Pe un vas funerar descoperit la Sarmizegetusa Regia se poate citi textul: DECEBALVS PER SCORILO. Unele interpretări îl consideră în limba dacă, posibilul sens fiind de Decebal fiul lui Scorilo, altele în latină, traducerea fiind Decebal prin Scorilo.
Încă din primul an de domnie, din anul 87, Decebal este confruntat cu o situație dificilă. Roma organizează prima campanie în inima Daciei. Împăratul Domițian, pentru a-l pedepsi pe Decebal, trimite o armată comandată de prefectul Gărzii Pretoriene, Cornelius Fuscus, să treacă Dunărea. Într-un defileu carpatic, Decebal atrage forțele romane într-o cursă. Comandantul roman cade în luptă, iar Decebal duce în Munții Orăștiei prada de război: prizonieri, trofee și stindardul legiunii a V-a. Marea bătălie are loc la Tapae.
La un an de la victorie, în 88, o armată romană condusă de Tettius Iulianus atacă din nou regatul lui Decebal, pătrunzând în Dacia prin Banat. Decebal așteaptă în defilelul de la Tapae. Confruntarea se încheie cu victoria romană. Deși înfrânt de romani, din cauza dificultăților întâmpinate de armatele imperiale în Pannonia în lupta cu quazii și marcomanii, care-l sprijiniseră pe regele dac, Decebal încheie o pace avantajoasă cu împăratul Domițian în anul 89. Decebal era numit client al Romei, iar regatul său, regat clientelar, primea meșteri constructori, instructori militari etc.
În schimbul unor subvenții în bani și ingineri, Decebal se recunoaște rege clientelar al Romei și continuă, în următorii 12 ani de pace, să-și consolideze puterea și statul. Procesul de centralizare a statului dac este accelerat, armata este echipată și instruită. Se inițiază un vast program de construcții civile și militare, îndeosebi în regiunea Munților Orăștie. Încearcă să stabilească relații cu popoare și state inamice Romei.
| Armele dacilor |
Confruntările dintre daci și romani au reînceput în timpul împăratului Traian. La începutul anului 101, armata romană, condusă chiar de împărat, după ambele pregătiri de aproape 3 ani, a atacat Dacia cu 13-14 legiuni și alte unități auxiliare (în total c. 150.000 de soldați). La 25 martie 101 împăratul părăsește Roma, traversează Dunărea pe poduri de vase la Lederata (Ramna) și Dierna (Orșova) pătrunzând în Dacia prin Banat. Dio Cassius menționează episodul în care burii germanici cu aliații lor îi trimit lui Traian o ciupercă uriașă pe care era scris un mesaj prin care romanii sunt sfătuiți pentru binele lor să se întoarcă la Roma. Are loc bătălia de la Tapae, în vara anului 101, iar Decebal încearcă să oprească înaintarea romană. Bătălia se încheie însă cu victoria romană.
În iarna și primăvara anului 102, Decebal este înfrânt la Nicopolis ad Istrum și în Dobrogea la Adamclissi. În toamna anului 102, Decebal este silit să încheie o pace zdrobitoare pentru Dacia: regele dac trebuia să dărâme zidurile cetăților, să cedeze o serie de teritorii și să renunțe la orice independență în politica externă.| Construirea podului de la Drobeta |
Din ordinul lui Traian, Apolodor din Damasc, cel mai vestit inginer al epocii, înalță, între Drobeta și Pontes, în anii 103-105, un pod peste Dunăre, pe care legiunile romane îl trec în vara anului 105, inițiind cel de-al doilea război dacic.
Abandonat de aliați, atacat prin Banat, Valea Oltului și Moldova, constrâns continuu la defensivă, Decebal se retrage în citadela din Munții Orăștiei. După cucerirea puternicelor cetăți care păzeau accesul spre capitală: Blidaru, Costești, Piatra Roșie, Bănița, Căpâlna, Tilișca, legiunile romane încep asediul Sarmizegetusei.
| Sinuciderea lui Decebalus |
| Monede cu efigia lui Traian |
O mare parte a teritoriului statului dac (Transilvania, Banatul și Oltenia) a fost transformată în vara anului 106 în provincie romană numita Dacia Felix, cu capitala situată la 40 de km de vechea capitală (incendiată în războiul dac din 105-106), purtând numele de Ulpia Traiana Dacica Augusta Sarmisegetusa. Muntenia și Sudul Moldovei au fost încorporate în provincia Moesia Inferior. După înfrângerea dacilor, Traian a organizat la Roma o festivitate mare și costisitoare, de 123 de zile. Zeci de mii de daci au fost duși în sclavie la Roma, alte zeci de mii de daci au fugit din Dacia Romană pentru a evita sclavia. Detaliile celor două conflicte, grele și sângeroase au fost relatate de istoricul roman Dio Cassius, dar cele mai bune comentarii sunt basoreliefurile de pe Columna lui Traian, construită în Roma de Apolodor din Damasc (în 113), precum și de pe monumentul triumfal de la Adamclissi, din Dobrogea.
| Traian |
Cu ajutorul foarte bogatului tezaur al regatului dac și cu aurul extras din minele de aur de la Roșia Montana, Imperiul Roman se va redresa financiar. Astfel, deși capitala provinciei romane (coloniei) era Ulpia Traiana Sarmisegetusa, cel mai important oraș din teritoriu era Apullum (Alba Iulia), oraș prin care trecea aproape întreaga cantitate de aur ce lua drumul vestic. Tot Dacia va mai oferi Imperiului mai multe legiuni militare alcătuite exclusiv din daci care vor lupta în multe colțuri ale Europei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
































